Stabilirea sexelor la pesti este de o mare importanta si se realizeaza intr-un timp mai indelungat deoarece la majoritatea speciilor, femela nu poate fi deosebita ca aspect exterior de mascul, mai ales in perioadele anterioare si posterioare reproducerii.
Selectarea sexelor devine mai usor posibil in perioada reproducerii, cand femela se poate deosebi de mascul prin abdomenul care apare balonat cu contur rotunjit iar papila genitala devine proeminenta.
In cazul unor specii de pesti cum este Pterophyllum scalare, selectarea se face in functie de gruparea in mod naturala a acestora. Exista si specii de pesti cum ar fi cei vivipari la care se constata un dimorfism sexual prezent in toate etapele evolutiei lor. Aceste diferentieri sexuale se pot depista numai in cazul pestilor adulti.
Fecundarea si dezvoltarea embrionara se produce in corpul femelei, cand dupa un timp specific fiecarei specii aceasta evacueaza puietul deja activ, iar la alte specii de pestisori icrele sunt eliminate de femela in apa si apoi fecundate de masculi, printr-un procedeu specific de stropire a acestora cu lapti.
Dintre speciile vivipare, cum sunt Gambusia, Mollienisia, Xiphophorus, masculul poate fi recunoscut usor dupa inotatoarea anala care prezinta o modificare a primelor radii (3,4,5,) transformate intr-un organ copulator. Masculul are de obicei o talie mai mica si un colorit variat si viu pe cand femela este mai mare si un colorit mai uniform si mai sters.
Masculii de Mollienisia au inotatoarea dorsala mult mai inalta decat al femelei. Masculul de Xyphophorus are lobul inferior la inotatoare caudala mult mai alungit si in forma de spada iar femela are in mod obisnuit inotatoarea caudala in marginea rotunjita.
La pestii ovulipari stabilirea sexelor se face cu multa dificultate. Mai jos noi vom incerca sa va prezentam diferentele de la diferite specii.
Puntius conchonius – in perioada de reproducere coloritul masculului se schimba avand corpul imbracat intr-o tenta rosiatica, inotatoarea anala si dorsala fiind portocalii tivite cu negru.
Puntius tetrazona – inotatoarea anala si dorsala ale masculului se modifica intr-o nuanta rosie.
Copeina arnoldi – sunt de dimensiuni diferite, masculul avand o talie mai mare decat cea a femelei, iar coloritul inotatoarei dorsale devine de un negru spalacit.
Brachidanio rerio – se diferentiaza prin forma corpului, astfel masculul are partea ce desparte inotatoarea dorsala de bot in linie dreapta, iar femela sub forma convexa.
Danio malabaricus – masculul iese in evidenta printr-un colorit viu si atractiv, predominand culoarea portocalie, iar femela prezinta un colorit mai sters.
In curand vom reveni cu alte specii si modalitatile de recunoastere a sexelor pestisorilor vostrii.
Publicat de cris |
Nu sunt comentarii »
Papagalii Nimfo, cu firea lor dulce, vocea blanda si aspectul gratios, sunt pasarele de casa ideale pentru oamenii de toate varstele. Acesti papagali pot fi invatati sa vorbeasca cu voci linistite si pitigaiate, dar principalul lor talent vocal este fluieratul si invatarea foarte rapida a unor melodii.
Cand va cumparati un papagal Nimfo, aveti grija sa fie o pasare tanara. Acestea au ochii intunecati, aproape negrii. La pasarile tinere, pata portocalie de pe obraz este mai putin vizibila.
Exista mai multe varietati de culoare:
Cenusiu – este un papagal zvelt si elegant, creasta ridicata si o coada lunga si conica. Ciocul este cenusiu si ochii sunt maronii. Ambele sexe au o dunga alba pe aripi, care este vizibila in zbor
Lutino – este un papagal aproape in intregime alb, cu pete de un galben stralucitor. Ochii le sunt negrii iar pe obraz au o pata portocalie. Lutino au deseori o zona de “chelie” ereditara.
Albinos – este in totalitate alb si are ochii rosii. Aceste pasari sunt mai putin viguroase iar pentru ca urmasii sa fie mai puternici, nu trebuie sa se reproduca impreuna.
Cafeniu deschis – culoarea corpului este un cafeniu foarte pal, dar in rest papagalii au aceleasi culori ca cei cenusii iar ochii le sunt rosii.
Papagalii Nimfo sunt foarte buni zburatori. De aceea este bine sa li se taie mai multe pene decat la pasarile cu corp greu. Taiatile cele 10 pene de zbor exterioare si 2-3 pene de zbor secundare. Pentru a se obtine cel mai bun rezultat, ambele aripi trebuie taiate egal. Ghearele pot fi taiate cu un foarfec pentru unghii, dar mare atentie la vena din interiorul ghearei.
Acesti papagali au niste pene speciale numite “de pudrare” care produc o pudra ce curata penele. Aceasta caracteristica a pasarii poate fi o problema pentru cei cu alergii, dar poate fi controlata prin imbaierea frecventa. Papagalilor le place baia si ar trebui sa fie spalati de 2 ori pe saptamana pentru mentinerea unui penaj excelent.
Cel mai bun mod de a hrani papagalii Nimfo, este amestecarea unei mancari granulate, speciale pentru ei, in cantitate egala cu seminte pentru papagali ce contin si seminte de floarea soarelui. Le mai plac painea de secara, morcovii rasi si ouale fierte si tocate marunt.
Speram ca v-am dat cateva informatii utile care sa va determine sa tineti un papagal Nimfo in apartamentul vostru si care sa va umple sufletul de bucurie.
Publicat de cris |
Nu sunt comentarii »
Asa cum am promis am revenit cu o noua serie de boli ce pot fi contactate de pestisorii vostrii si modalitati de tratament.
Ihtioftiriaza este provocata de un protozoar care intra in tegumentul pestilor dezvoltandu-se vertiginos. Semnele bolii se disting pe opercule, inotatoare, prin mici umflaturi asemanatoare cu grisul iar pielea devine zdrentuita. Pestele bolnav nu are chef de mancare, el frecandu-si mereu capul de nisip sau plante pentru a incerca sa scape de paraziti. Tratamentul se face atat pestilor bolnavi cat si celor sanatosi. Se vor scoate pestii din acvariu si li se vor face bai cu substante chimice la temperaturi de 27-28°C. Pestii vor fi tratati timp de 8-10 zile cu tripaflavina 1gr/100 litri de apa. Dupa asta timp de o zi se face baie cu cloramina 1gr/100 litri de apa iar apoi timp de 6-7 zile se face baie diferentiat: la pestii mici 1gr de chinina/100 litri de apa iar la cei mari 2gr/100 litri de apa de biclorhidrat de chinina.
Boala provocata de parazitul Oodinium pillaris ataca pestii din ordinul Trichogaster cat si pe cei din familia caracide: de ex. Puntus. Pestii inoata molatic la suprafata apei iar pe corp, ochi, bronhii, inotatoare, gura le apar pete albe. Tratamentul se face in special cu bai sarate 100gr sare la 5 litri de apa timp de 10-20 minute odata la 2 zile.
Costiaza aparuta frecvent la pueti este provocata de flagelul Costia necatrix. Ataca pielea pestelui si celulele epiteliate. Pe pielea afectata apare un mucus alb-albastrui. Tratamentul se face cu ajutorul mai multor bai. Se dizolva 15-20gr sare de bucatarie la un litru de apa. Baia se face 10-15 min de 2-3 ori pe zi timp de 3-4 zile. Se face o solutie din 2-3 cm ≥ de formol de 40% la 10 litri de apa. Baia dureaza 25-30min si se repeta de 2 ori pe zi. Solutie de permanganat de potasiu 1gr/100 litri de apa, baie care dureaza 25-30min. Solutie obtinuta din sare de bucatarie 10-15 gr/1 litru de apa, baie realizata timp de 15-20min.
Dactilogiriaza apare datorita viemilor trematozi. Acesti paraziti cu lungimi cuprinse intre 0,5-1,5 mm, patrund in branhiile pestilor si distrug epiteliul branhial. Boala se trateaza ca si in cazul costiazei.
Girodactilaza este provocata de Gyrodactyrus care paraziteza pe langa branhii si pielea pestelui. Regiunile afectate capata o culoare alb albastruie. Tratamentul se face ca si la costiaza.
Algulaza este provocata de crustaceul Argulus foliaceus, observabil cu ochiul liber si denumit popular “paduche de crap” Acest parazit produce o rana in corpul pestelui hranindu-se cu sange si celule epiteliate. Tratamentul se face la fel ca la Piscicolaza.
Speram ca si aceste informatii va vor fi de folos si veti sti cu exactitate cum sa actionati atunci cand pestisorii vostrii sunt bolnavi.
Publicat de cris |
Nu sunt comentarii »
Detinatorii de chinchille trebuie sa castige si sa pastreze increderea animalutului lor. S-ar putea sa treaca mai multe saptamani pana cand chinchilla voastra va va cunoaste destul de bine ca sa va lase sa o luati in mana. Cele mai bune rezultate le veti obtine daca va miscati fara graba si daca o vizitati zilnic la aceeasi ora. Daca nu vreti sa distrugeti sansele de a va imprieteni cu acest animal foarte nervos, nu-l speriati niciodata punand mana pe el pe nepregatite sau pur si simplu, insfacandu-l. Tine-ti minte ca chinchila nu uita niciodata.
Primele zile in casa voastra pot fi foarte stresante, asa ca trebuie sa ii lasati timp chinchillei sa se familiarizeze cu imprejurimile, inainte de a va apropia de ea.
Este mai activa seara si noaptea. Cand ii dati de mancare unei chinchila sau ii schimbati mancarea, apropiati-va de cusca ei direct si incet. Vorbiti-i cu glas bland, lingusitor, dar nu cautati sa o atingeti. Cel mai bine este sa se familiarizeze cu glasul vostru pentru ca mai tarziu cand va aude, sa vina la marginea custii sa va intampine.
Luati un scaun si va asezati langa cusca. Daca chinchilla vine sa vada ce faceti, oferiti-i printre gratii, o tratatie. Preferatele ei sunt stafidele, dar nu este bine sa-i dati mai mult de 1-2 pe zi. Este foarte posibil ca ea sa se indeparteze cand intindeti bratul, dar curiozitatea ei o va face sa revina inapoi. Repetati acest gest in fiecare seara, la aceeasi ora, astfel incat ea va ajunge sa va anticipeze vizitele.
Dupa cateva zile de tratatii date printre gratii, deschideti usa custii si puneti mana pe podeaua ei cu palma in sus. Nu faceti nici o alta miscare, nu incercati sa prindeti chinchilla. Lasati-o sa vina singura la voi. Va va adulmeca degetele, apoi se va indeparta, dupa care se va intoarce. Chinchillele sunt sperioase dar si curioase. Dupa fiecare sedinta rasplatiti animalul de companie cu o tratatie.
Hranirea din palma se poate face in felul urmator. Puneti o tratatie in mijlocul palmei intinse, astfel incat chinchilla sa fie nevoita sa urce pe mana voastra ca sa ajunga la hrana. Aveti rabdare, s-ar putea sa nu o faca din prima. Nu miscati mana spre ea, pentru ca ele nu sufera sa fie urmarite. Tot ce ati realizat pana acum se va duce de rapa, si va trebui sa o luati de la capat. O data ce chinchilla se arata dornica sa ia tratatia din palma intinsa, incercati sa mutati tratatia in susul bratului. Pentru a ajunge la mancare, chinchilla va trebui sa urce pe bratul vostru inspre usa custii.
Nu incercati sa ridicati bratul, lasati-o sa iasa singura afara, urcand pe bratul vostru. Lasati-o sa va exploreze bratele si umerii si sa se deprinda cu mirosul vostru, timp in care ii mangaiati cu blandete spatele si urechile. In curand, chinchila va avea suficienta incredere in voi pentru a va permite sa o scoateti din cusca. Ridicati-o cu grija si tineti-o bine. Nu o apucati niciodata de coada, pentru ca s-ar putea sa ramaneti cu o bucata din ea in mana.
Speram ca toate aceste informatii va vor fi de folos pentru a va putea imprieteni cu ea si a va bucura de dragostea pe care v-o poate returna.
Publicat de cris |
1 comentariu »
